#BELLYSTORIES: …AND COUNTING!

via PA: În 5 minute îmbarcăm! 
Cred că din acel moment am simțit că poate ceva e ciudat la mine. Poate era ciudat că am pus într-un păhărel de carton câteva plicuri de cafea, fără zahăr, fără lapte. Probabil cafeaua aia tare ar fi înviat pe cineva din morți. Eram odihnită și totuși corpul meu încă îmi cerea somn. Ciudat!, mă gândesc și îmi iau poziția, gândindu-mă la Tom & Jerry, când pisoiul își lipea pleoapele cu bandă scotch.
Parfumul favorit avea un miros cam suspect. Totuși puteam mirosi ceva înaintea celorlalți: Ahhh! Miroase a pulpe de pui la cuptooorrr… Dar partea mea preferată au fost cele vreo 10 minute pe care le-am petrecut în fața oglinzii înainte de a intra la duș. Wow! Ale cui sunteți? Doamnele, evident, poate vor înțelege.

După toate acestea am știut că ceva e în neregulă cu mine. Totuși, încă eram în stadiul ăla de negare. Mai aștept, îmi zic, deși Paul încerca să mă convingă că așteptarea nu își are sens și că ar trebui să știu una și bună. Soarta a făcut ca însăși el să dărâme niște lapte praf în supermarket chiar în acea zi, iar eu să-l întreb: Ce-i, baby? Vrei un copil?

Cu siguranță aș fi râs în urmă cu un an dacă m-ar fi tras cineva de mânecă să-mi spună că voi avea un copil acum. Asta nu pentru că ar fi ceva în neregulă cu tati. Dimpotrivă, cred că nici nu aș fi putut alege pe cineva mai potrivit! Iată totuși cum e viața asta și cum neașteptatul își face loc, oricât am încerca să o planificăm și oricât de bine ar da planurile noastre în gânduri sau pe hârtie. Toate se întâmplă cu un scop, iar eu nici că puteam fi mai fericită, mai ales când simți că așa trebuie să fie, așa este corect (doing the right thing), dacă pot să spun așa! Mai ales cu un bărbat așa frumos și deștept la aprox. 2m înălțime, cu ochii verzi, zâmbet minunat… Damn!

Momentan, încă arăt ca cineva care doar a mâncat mai bine la prânz, chiar dacă am fix 22 de săptămâni. Cu siguranță nu mi-ar ceda nimeni locul în autobuz, ba chiar ar ridica o sprânceană dacă i-aș spune că sunt însărcinată.
Am văzut la ultimul ecograf, în sala de așteptare, o tipă care purta o rochie tricotată și mulată pe corp. Wow! Ce burtică! Sigur are vreo 6 luni! …ca să aflu spre uimirea mea de la dna. doctor că tipa avea tot atâtea săptămâni ca și mine. Cu burtică, fără burtică, bebe să fie sănătos!

Imediat după ce am aflat că sunt însărcinată, m-am repezit pe forumuri să citesc cât mai multe despre această nouă experiență, să știu la ce să mă aștept. Cât se poate de greșit, deși e interesant să afli cum a decurs experiența altora. Tocmai, fiind experiența altora, nu înseamnă că va fi și experiența ta. Îngrozită, m-am așteptat la ce e mai rău. Am citit tot felul de mituri care nu numai că nu s-au adeverit, dar l-au amuzat până și pe medicul care îmi urmărește sarcina: Păi, doamna Manole, dacă există internetul, ce mai caut eu aici? Am să intru data viitoare în mai multe detalii, mai ales despre ideile preconcepute care îmi displac legate de sarcină.

Mă consider norocoasă că n-am avut parte de nimic din ce mă așteptam. Viața mea cotidiană nu s-a schimbat aproape deloc. Știu că există și am întâlnit femei care nu au fost la fel de norocoase ca mine. Fiecare experiență e unică, dar mama a subliniat clar că oricât de greu ar fi, va veni clipa în care îmi voi vedea pentru prima dată copilul și nu voi cunoaște fericire mai mare.

– va urma –

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s